Câteva informații practice pentru iubitorii muntelui, cu ajutorul cărora drumețiile pot deveni mai relaxante și plăcute.
I. SFATURI GENERALE
1. Nu plecați la drum fără echipamentul adecvat anotimpului – șosete groase, bocanci, geacă impermeabilă, căciulă,mănusi,etc..
2. Documentați-vă asupra itinerariului pe care doriți să-l parcurgeți, asupra marcajelor, prognozei meteo, dacă traseul e marcat, există poteca sau a mai fost cineva pe acolo. Par lucruri banale, însă e foarte important să pleci la drum cu “temele făcute”.
3. Când ajungi la o cabană sau un refugiu , notează-te în registru sau anunță-ți trecerea pe acolo. Asta ajuta echipele de salvamontiști în cazul nedorit – de [...] Continue Reading…
Chelința, un sat din ţara Chioarului- aspecte politice şi toponimice
Satul Chelinţa, aparţinător actualmente oraşului Ulmeni, Jud. Maramureş, este aşezat la deschiderea dinspre vest a Strâmtorilor Ţicăului (rest de munţi calcaroşi), acolo unde începe cea mai spectaculoasă luncă a Someşului. Situat în partea sud-vestică a districtului Chioar, a aparţinut la sfârşitul secolului al X-lea şi la începutul celui următor, voievodatului lui Menumorut. Ca localitate componentă a comitatului Solnocul de Mijloc, s-a aflat pe tot parcursul Evului Mediu, sub autoritatea principilor Transilvaniei.
Este atestat documentar în anul 1423, sub numele „Villa Olachalis Gelenczemezö”, aparținând familiei Kusaly Iakși din cetatea Chioarului. În [...] Continue Reading…
This post was submitted by Radu Botis.
Cetatea Chioarului
Centrul politic și militar al domeniului Chioar, Cetatea de Piatră a fost ridicată în secolul al XIII-lea (însă menționată abia în 1319) pe un câmp izolat, într-o cotitură a râului Lăpuș: „Cetatea este situată la peste 400 m altitudine, pe șeaua unui deal înconjurat de apa Lăpușului, care realizează la poale un defileu între stânci” (Viorica Ursu, Traian Ursu, 1980). În anul 1378, Cetatea a fost donată voievozilor Balc și Drag și fratelui lor Ioan, urmașii voievozilor Dragoș din Maramureș, care au păstrat-o până la stingerea ultimului reprezentant al familiei (1555). Dintr-un document din 1556 rezultă că domeniul Cetății cuprinde [...] Continue Reading…
This post was submitted by Dorin Sfef.
E-n somn de salcii un vis de rastignire ,
E plans de miei si plaiuri cu verdeata,
Hristos sa va aduca Lumina,
In noaptea renuntarii la moarte pentru viata.
FOTO
Raportul dintre cultură și religie a fost dintotdeauna unul de interferență. Însă, până la apariția instituțiilor moderne de cultură, lăcașurile de cult (bisericile, dar îndeosebi mănăstirile) au reprezentat adesea singurele „centre de excelență” în care se desfășura o activitate culturală complexă. Construite, de regulă, în locații oarecum izolate – pe coline, la liziera pădurilor sau în munți – așezămintele monahale au activat cu discreție, în tihnă, cu o ritmicitate dată de legile naturii și de eternitate. În acest cadru, de o spiritualitate esențializată, s-au redactat și s-au multiplicat (prin copiere) primele manuscrise și cărți în limba română. Circulația acestor [...] Continue Reading…
This post was submitted by Dorin Stef.
Un loc aparte în mitologia tuturor popoarelor vechi, prăfuite de istorie, îl ocupălegendele despre uriași - acele ființe mitice care „ar fi populat Pământul înainte de crearea oamenilor propriu-ziși” (R. Vulcănescu, 1987). Nu face excepție nici mitologia românilor, în speță a maramureșenilor.
„Spuneau bătrânii demult că la noi ar fi trăit ceva uriași. Spuneau că la Șes, pe Troian, între Groși și Suciu erau niște oameni foarte mari față de cum suntem noi, cei de azi. S-a săpat acolo unde se zicea că trăiau și au găsit ceva cioburi, care, bag seama, că au fost ceva oale foarte mari în care se [...] Continue Reading…
This post was submitted by Dorin Stef.
