credinta 255x300 Ce inseamna sa fii credincios?

Ai curaj sa raspunzi la aceasta intrebare?

 Ce inseamna sa fii credincios?
Serban
View all posts by Serban
Websitul autorului Serban

29 Responses to “Ce inseamna sa fii credincios?”

  • Intrebarea este incompleta. Credincios fata de ce?

  • inseamna sa se vada in viata de zi cu zi “consecintele” credintei tale

  • Yolanda:

    In Biblie, in capitolul 11 din cartea Evrei, exista o frumoasa definitie a credintei. Si cum credinta fara fapte este moarta, sint si foarte multe exemple de oameni care au dovedit credinta.

    “1 Credinţa este aşteptarea sigură a lucrurilor sperate, demonstrarea evidentă a realităţilor care totuşi nu se văd. 2 Căci prin ea au primit mărturie oamenii din vechime.
    3 Prin credinţă înţelegem că lucrurile din univers au fost create prin cuvântul lui Dumnezeu, astfel că ceea ce se vede a venit în existenţă din ceea ce nu se vede.

    4 Prin credinţă, Abel i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai valoroasă decât a lui Cain şi prin această credinţă a primit mărturie că era drept, pentru că Dumnezeu a depus mărturie despre darurile lui. Prin aceasta, el vorbeşte încă, deşi a murit.

    5 Prin credinţă, Enoh a fost transferat ca să nu vadă moartea şi n-a fost găsit nicăieri, pentru că Dumnezeu îl transferase. Căci, înainte să fie transferat, el a primit mărturia că îi fusese plăcut lui Dumnezeu. 6 De altfel, fără credinţă este imposibil să-i plăcem, fiindcă cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el există şi că devine răsplătitorul celor ce îl caută stăruitor.

    7 Prin credinţă, Noe, după ce a fost avertizat de Dumnezeu cu privire la lucruri care încă nu se vedeau, a arătat teamă sfântă şi a construit o arcă pentru salvarea familiei sale. Prin această credinţă, el a condamnat lumea şi a devenit moştenitor al dreptăţii care este potrivit credinţei.

    8 Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a ascultat şi a ieşit ca să meargă spre locul pe care trebuia să-l primească drept moştenire. A ieşit, deşi nu ştia unde se duce. 9 Prin credinţă, el a trăit ca străin în ţara promisiunii ca într-o ţară străină şi a locuit în corturi cu Isaac şi cu Iacob, moştenitori cu el ai aceleiaşi promisiuni. 10 Căci el aştepta oraşul cu temelii adevărate, oraş al cărui constructor şi făuritor este Dumnezeu.

    11 Tot prin credinţă, Sara a primit putere să conceapă un urmaş când îi trecuse deja vârsta, fiindcă l-a considerat fidel pe cel care făcuse promisiunea. 12 Tot de aceea, dintr-un singur om, şi acesta ca şi mort, s-au născut copii mulţi ca stelele cerului şi nenumăraţi ca firele de nisip de pe ţărmul mării.

    13 În credinţă au murit toţi aceştia, deşi n-au primit împlinirea promisiunilor, ci doar le-au văzut de departe, le-au salutat şi au declarat public că erau străini şi locuitori temporari în ţară. 14 Fiindcă cei care spun astfel de lucruri arată clar că ei caută stăruitor un loc al lor. 15 Dacă totuşi şi-ar fi amintit mereu de locul din care ieşiseră, ar fi avut ocazia să se întoarcă. 16 Dar acum ei năzuiesc spre un loc mai bun, unul care aparţine cerului. De aceea, lui Dumnezeu nu-i este ruşine cu ei, să fie chemat ca Dumnezeu al lor, căci le-a pregătit un oraş.

    17 Prin credinţă, Avraam, când a fost pus la încercare, l-a oferit drept jertfă, ca să spunem aşa, pe Isaac. Şi cel care primise cu bucurie promisiunile a încercat să-l ofere ca jertfă pe fiul său unic-născut, 18 deşi i se spusese: „Ceea ce se va numi «sămânţa ta» va veni prin Isaac“. 19 Dar el a considerat că Dumnezeu putea chiar să-l scoale din morţi; şi, în mod simbolic, de acolo l-a şi primit.

    20 Prin credinţă şi Isaac i-a binecuvântat pe Iacob şi pe Esau cu privire la lucruri viitoare.
    21 Prin credinţă, Iacob, când era pe moarte, i-a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosif şi s-a închinat rezemându-se pe vârful toiagului său.
    22 Prin credinţă, Iosif, când i s-a apropiat sfârşitul, a vorbit despre exodul fiilor lui Israel şi a dat o poruncă în legătură cu oasele sale.

    23 Prin credinţă, Moise, după naşterea sa, a fost ascuns trei luni de părinţii lui, fiindcă au văzut cât de frumos era copilaşul şi nu s-au temut de porunca regelui. 24 Prin credinţă, Moise, când a crescut, a refuzat să fie numit fiul fiicei faraonului, 25 alegând mai degrabă să fie maltratat cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerea trecătoare a păcatului, 26 pentru că a considerat batjocorirea Cristosului ca o bogăţie mai mare decât comorile Egiptului, căci privea ţintă la răsplată. 27 Prin credinţă, el a părăsit Egiptul, fără să se teamă de furia regelui, căci a rămas neclintit, ca şi cum l-ar fi văzut pe Cel nevăzut. 28 Prin credinţă, el ţinuse Paştele şi stropise cu sânge uşorii uşii, pentru ca nimicitorul să nu se atingă de întâii lor născuţi.
    29 Prin credinţă, ei au trecut Marea Roşie ca pe uscat, dar egiptenii, încercând să treacă prin ea, au fost înghiţiţi.

    30 Prin credinţă, zidurile Ierihonului au căzut după ce fuseseră înconjurate şapte zile. 31 Prin credinţă, prostituata Rahav n-a pierit cu cei neascultători, pentru că i-a primit paşnic pe spioni.

    32 Şi ce să mai spun? Căci nu-mi va ajunge timpul să mai vorbesc despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, David, precum şi despre Samuel şi ceilalţi profeţi, 33 care, prin credinţă, au înfrânt regate, au înfăptuit dreptatea, au primit promisiuni, au închis gura leilor, 34 au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, au fost făcuţi puternici din slabi cum erau, au fost viteji în război, au pus pe fugă armatele de străini. 35 Unele femei şi-au primit morţii prin înviere, dar alţii au fost torturaţi fiindcă n-au vrut să accepte eliberarea prin vreo răscumpărare, ca să primească o înviere mai bună. 36 Da, alţii au avut ca încercări batjocoriri şi biciuiri, ba chiar mai mult: lanţuri şi închisori. 37 Au fost omorâţi cu pietre, au fost încercaţi, au fost tăiaţi în două cu ferăstrăul, au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi în piei de oaie şi în piei de capră, în timp ce erau în lipsuri, în necazuri, maltrataţi; 38 şi lumea nu era demnă de ei. Au rătăcit prin locuri pustii, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.

    39 Şi totuşi, toţi aceştia, deşi au primit mărturie prin credinţa lor, n-au primit împlinirea promisiunii, 40 pentru că Dumnezeu a avut în vedere ceva mai bun pentru noi, ca ei să nu fie făcuţi perfecţi fără noi.”

    Din Evrei capitolul 11

  • Martin Luther King spunea ca înseamnă să faci primul pas chiar dacă nu vezi toată scara. Eu merg mai departe si spun ca pentru mine reprezinta un mod de viata, un lucru pe care il am in vene, un lucru ce imi zace inscris in ADN. Credinta nu e un lucru care se invata, te nasti cu ea. Uneori nu e suficient doar sa crezi, mai trebuie si sa faci ceva pentru ca anumite lucruri sa se intample!:)

  • @Dan Necsa

    Frumos spus.
    Multumesc!

  • Chiar ma asteptam sa citesc si comentariul vreunui filosof
    cu 10 carti la activ, ateu by default. Poti crede in Dumnezeu sau
    intr-o idee a ta ori a celui de langa tine. Bine ca exista oameni
    care-si pun intrebari, dar n-au gasit raspunsuri, pentru ca daca
    era plina lumea de oameni cu raspunsurile gasite, era
    potop!

  • Credinta e sa te rogi la lumina unei lumanari ieftine, sa
    te rogi cu toata fiinta ta. Credinta nu e Moaste Viteza. Credinta
    nu e concursul de Cruci Viteza. Credinta nu e Habotnicie. Credinta
    nu e un om, credinta este relatia ta cu Dumnezeu. Hai la multi
    ani.

  • […] Sunday, January 09th, 2011 | Publicat de acelasi: Lenesu` Asta e o intrebare luata de aici. Cum bine stiti…am eo ce am cu tot ce inseamna biserica si religie… Acuma voi ce […]

  • Rodica:

    Credinta e sa faci bine, fara sa astepti ceva in schimb. Altfel e doar un troc.

  • fiindca intrebarea e complexa si nu precizeaza la ce anume exact se refera, zic asa…sa te implinesti pe 3 planuri : profesional, sentimental si spiritual avand un set de principii, fapte si crezuri de la care sa nu abdici, prin care sa doresti binele tau si-al celor cu care interactionezi !

  • mcv:

    Este o inchipuire a concretului.. un ideal al indoielnicului..este ce nu ai , ce ai dori sa ai , ce stii ca undeva exista dar nu iti va fi dat pana nu iti vei jertfi si ultima suflare in numele sau.
    Credinta este o forma alterata a increderii.

  • Spunea cineva intr-un comentariu ca intrebarea e incompleta. Chiar de nu vedeam icoana din articol, tot acolo m-as fi dus cu gandul: la biserica mica, cu icoane afumate de atata amar de vreme din satul in care am crescut. De fapt, la ceva mai mult: la Dumezeul pe care am incercat sa Il gasesc acolo. La inceput, credinta a insemnat sa ma duc saptamanal la biserica si sa spun Crezul, sa imi spun rugaciunea in fiecare seara la culcare si sa incerc sa fiu o fata cuminte. Aveam cam 8-9 ani…si imi placea sa ascult povesti.
    Povestea pe care mi-o spunea bunicul despre Judecata de Apoi am regasit-o peste ani pe zidurile Voronetului. Eram la liceu. De cativa ani incepusem sa citesc Biblia si credinta mea capatase si alte dimensiuni. Am inteles ca Hristos se jertfise pe o cruce, ca pacatele mele sa fie iertate. La lumina lumanarilor, in Vinerea mare, cantam Prohodul si parca desluseam intlesul versurilor in cu totul alt fel:
    Murind Tu de voie,
    În mormânt ai fost pus;
    Şi pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu,
    De amara mea greşeală m-ai scăpat.
    Ma simteam iertata, dar nu pentru ca spun rugaciuni sau ca merg la biserica, ci pentru ca Mantuitorul m-a mantuit prin moartea Sa. Am continuat sa ma rog si sa citesc din Biblie. Sa ascult de Hristos, traind asa cum El ne-a chemat sa traim.
    A fost bine…pana cand in anul 1 de facultate am ramas fara portofel si toti banii primiti de acasa pentru saptamana ce urma sau pana acum doi ani cand o prietena de 30 si ceva de ani, mama a doua fetite mici s-a imbolnavit de cancer. Si credinta mea s-a zdruncinat:nu credinta despre existena Lui Dumnezeu sau a mantuirii mele…ci credinta ca El este bun si drept, chiar cand circumstantele spun altceva.
    Apoi am recitit evangheliile in care Hristos vindeca bolnavi si inviaza morti…vorbind inimii mele tulburate ca El doreste binele si viata, nu raul si moartea.
    In timp ce scriu aceste randuri imi dau seama ca pentru mine, credinta are sens intr-o relatie cu Dumnezeu. Ca ea creste, capata alte dimensiuni pe masura ce Il implic pe Dumnezeu in viata de zi cu zi, in actiuni, decizii. Cand iau Cuvatul Sau, il citesc si Il las sa imi vorbeasca. Cand inima mea este sensibilizata de zambetul unui copil sau de un rasarit de soare sau cand plange atunci cand vede suferinta. Cand Il lasa pe Dumnezeu sa dea de mancare unui nevoias sau sa mangaie o mama disperata.

  • […] plăcut atât de mult răspunsul pe care l-a dat Ana la întrebarea Ce înseamnă să fii credincios încât am preluat comentariul ei și l-am postat […]

  • A-l avea pe Dumnezeu alaturi in fiecare moment din viata – la bine si la rau

  • Credinţa bănuiesc că e arma subconştientului pentru a te face să mergi mai departe punând pe seama entităţii în care crezi anumite procese care se întâmplă. În cazul credincioşilor toate lucrurile se întâmplă „pentru că aşa vrea dumnezeu” la atei „pentru că aşa evoluează/au evoluat lucrurile”. Cel puţin asta e părerea mea.

  • Raka:

    Sa fii credincios inseamna sa ai o inclinatie optimista irationala pe care s-o folosesti ca ultima solutie in situatiile in care nu poti justifica ceva rational sau obtii un comfort psihologic simulat prin disimularea imaginara a responsabilitatilor.

    • Interesant! Pot sa te contrazic oricand, dar n-am s-o fac. Este parerea, opinia ta…si ti-o respect! Multumesc!

      • VicentP:

        Serban, felul cum ai raspuns mai sus, imi pare mie o definire practica a termenului “a fi credincios”. Toate bune!

  • Cam greu de dat o definiție credinței. Încercați să definiți sentimentele de iubire pe care le aveți pentru părinți, pentru frați, pentru partenerul de viață și apoi, într-un exercițiu de imaginație, însumați sentimentele înlocuind aceste persoane cu Dumnezeu (oricare ar fi El). Cred că ați ajunge destul de aproape de definiția credinței.

  • Sa fii credincios inseamna sa folosesti un toiag cind alergi pe teren accidentat.

  • Livia:

    Un credincios este cel care cauta sa Il cunoasca pe Dumnezeu. Si aceasta cautare-indumnezeire, e un proces de durata, o stradanie de zi cu zi…o lupta cu el insusi, cu ceilalti oameni, cu incercarile, cu viata. O lupta de la care nu se abdica, pentru ca ai credinta ca Dumnezeu te va cunoaste, la randul Lui, in vesnicie.

  • VicentP:

    Sa fi credincios (in sens religios – ca poate fi si in sens ca sotul e
    credincios sotiei) inseamna sa vrei sa crezi ca esti un Dumnezeu in
    devenire, inseamna sa iti modelezi sufletul (facand fapte bune) ca sa
    fie pe acceasi lungime de unda cu Dumnezeu, insemna sa stii ca in afara
    de Dumnezeu – viata e non-sens.

  • Cristina:

    m-am gandit un pic la intrebare… a fi
    credincios pentru mine inseamna sa pui in armonie sinele propriu cu
    lucrurile pentru care te rogi.

  • A fi credincios înseamnă a crede în forțele tale. Tu poți face absolut orice. Tu ești centrul universului tău și așa mai departe. Tu ești totul. Tu ești exact ceea ce contează pentru tine. Tu ești Dumnezeul tău. Crede în tine și vei avea totul (ne-material vorbind).

  • Nu cred ca e nevoie de curaj pentru a raspunde….ci doar de putina constiinta morala…si sa crezi in existenta Divinitatii, sa te supui Ei si sa respecti legea morala…restul sunt traditii

  • Laur:

    Servus

    A fi credincios inseamna sa ai un comportament constant in ceea ce priveste credinta ta. Sa fii constant in reactii, replici, o obieceiuri etc, nu sa fii precum frunza-n vant. Spre exemplu, daca apelezi la o divinitate anume doar cand ai intrat in rahat, nu se cheama ca esti credincios… La fel si cei care nu cred in ceva anume mai destept decat ei.

    Credincios mai inseamna sa te si lupti pentru ceea ce crezi.

    Mersi

Leave a Reply

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

Urmărește-ne
Un Like este gratis
Abonează-te prin email

Scrie adresa ta de email:

Parteneri
Sustine UNICEF! UNESCO inima copiilor banner small Florea Cristian Sport Local Lets do it Romania
Etichete